Sub morminte-ntunecate,
Zac dureri necunoscute,
Vaiete nedesluşite
Ale sufletelor mute.
Piatra rece, greu apasă,
Peste trupurile moarte,
Despărţindu-le de lume,
Pentru grea eternitate.
Schingiuite în tăcere,
De păcate monstruoase,
Se căiesc în a lor lume,
Doar iertare să primească.
Plângem morţii şi-a lor soartă,
Şi ne zbatem în durere,
Căci doar moartea ne aşteaptă,
Nemiloasă, în tăcere.
Rătăcind prin viaţa scurtă,
Plină de clipe amare,
Te trezeşti în pragul morţii,
Cerşind milă şi îndurare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu