Vise spulberate

Aş vrea să pot spera
Că viaţa,
Nu e doar chin şi supărare,
Căci totuşi mai există,
Speranţă şi-ndurare.
Dar văd în jurul meu
Durere,
Şi sufletul meu plânge
Căci n-am putere,
Să îi alin,
Pe cei al căror crud destin,
E o suferinţă neîncetată,
Într-o lume blestemată,
Să fie fericită
Niciodată.
Nimic nu pare de folos,
Şi tot ce-i întâmplare
Provoacă un rău nemilos,
Din care n-ai scăpare.
Şi mă gândesc la Dumnezeu,
Şi mă gândesc la toate
Privesc din nou în jurul meu,
Iar inima-mi se chinuie
De-atâta nedreptate.
Aş vrea să plâng,
Dar ochii mei mă amăgesc,
Căci lacrimile nu mai cad,
Chiar dacă ei,
Durerea-mi oglindesc.