Patrunde-n vene si-n simtire,
Linistea-ncet doboara,
Iar viata mea acum apare
Cu mult mai rea, mult mai amara.
Taria sufletului scade,
Inima-nbolnaveste,
Saracul creier nici nu mai gandeste,
E suferind si nu se mai sfieste,
Amarnica durere ma loveste.
Lacrima-mi curge, nu se mai opreste,
Atata pliciseala, ma innebuneste.
luni, 8 februarie 2010
sâmbătă, 6 februarie 2010
Distrugem Pamantul
Am vizionat filmul Home si sincer am fost marcata. Cred ca fiecare din noi ar trebui sa il vada pentru a intelege ca trebuie sa ne schimbam la 360 de grade pentru ca de a noastra casa, Pamantul, sa se poata bucura si copii nostrii! Din pacate nu pot spune vizionare placuta :(.
Filmul se afla la adresa de mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
Filmul se afla la adresa de mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
Multumesc Cristiana!
Multumesc Cristiana!
Multumesc pentru premiu draga mea, de fapt cred ca pot spune MULTUMIM!
Draga mea tu esti o persoana minunata, tu esti foarte, foarte importanta pentru noi si iti multumim din suflet ca ne esti alaturi, ca ne iubesti asa cum suntem, ca ne arati, ca ne inveti, ca ne trezesti, ca lupti atat de mult ca noi sa fim buni si iubitori, sa fim constienti de ceea ce suntem cu adevarat!
Te iubim si iti multumim ca faci parte din vietile noastre!
Te pup si te imbratisez!
marți, 2 februarie 2010
Te-am uitat
Am învăţat
Să îţi cunosc privirea nebunească,
Să simt cum ura ta m-apasă,
Puterea-i nemiloasă.
Am înţeles că,
Totul s-a sfârşit,
Nicicând nu te-am iubit,
Mereu m-am amăgit.
Am reuşit,
S-alung tristeţea dureroasă,
Ce sufletu-mi apasă,
Şi ochiu-mi lăcrimează.
A fost
Un vis al disperării,
O clipă a uitării,
O-nchipuire a durerii.
Eram patetici,
Nicicând îndrăgostiţi
Poate puţin vrăjiţi,
De-o forţă-nvăluiţi.
A fost,
Neînsemnată îmbrăţisare,
Banală sărutare,
O simplă întâmplare.
Şi iată, te-am uitat,
Visarea mi-am iertat,
De fapt, nicicând
Noi împreună nu am existat.
Să îţi cunosc privirea nebunească,
Să simt cum ura ta m-apasă,
Puterea-i nemiloasă.
Am înţeles că,
Totul s-a sfârşit,
Nicicând nu te-am iubit,
Mereu m-am amăgit.
Am reuşit,
S-alung tristeţea dureroasă,
Ce sufletu-mi apasă,
Şi ochiu-mi lăcrimează.
A fost
Un vis al disperării,
O clipă a uitării,
O-nchipuire a durerii.
Eram patetici,
Nicicând îndrăgostiţi
Poate puţin vrăjiţi,
De-o forţă-nvăluiţi.
A fost,
Neînsemnată îmbrăţisare,
Banală sărutare,
O simplă întâmplare.
Şi iată, te-am uitat,
Visarea mi-am iertat,
De fapt, nicicând
Noi împreună nu am existat.
Iubesc
Inima-mi saltă de plăcere,
De dragoste şi fericire,
Căci sentimentul ce se naşte,
E-o formă pură de iubire.
Când chipul tău mi-apare-n cale,
Doar inima-n mine trăieşte,
Nu-i nici o urmă de scăpare,
De astă dragoste ce creşte.
Te văd mereu cu ochii minţii,
Şi simt privirea ta frumoasă,
Ea străluceşte-n umbra nopţii,
Şi-a ei putere mă apasă.
Dar chipul tău indiferent,
Durere îmi provoacă,
Inima-mi sângerează încet
Şi sufletu-mi îneacă.
O, dar cu puterea minţii mele,
Distrug încet chipul iubit,
La ce-i serveşte vieţii mele
Un sentiment neîmpărtăşit?
Căci e frumoasă astă viaţă,
Un templu fară de sfârşit,
Dar ai o singură speranţă,
Când tu iubeşti, să fii iubit!
De dragoste şi fericire,
Căci sentimentul ce se naşte,
E-o formă pură de iubire.
Când chipul tău mi-apare-n cale,
Doar inima-n mine trăieşte,
Nu-i nici o urmă de scăpare,
De astă dragoste ce creşte.
Te văd mereu cu ochii minţii,
Şi simt privirea ta frumoasă,
Ea străluceşte-n umbra nopţii,
Şi-a ei putere mă apasă.
Dar chipul tău indiferent,
Durere îmi provoacă,
Inima-mi sângerează încet
Şi sufletu-mi îneacă.
O, dar cu puterea minţii mele,
Distrug încet chipul iubit,
La ce-i serveşte vieţii mele
Un sentiment neîmpărtăşit?
Căci e frumoasă astă viaţă,
Un templu fară de sfârşit,
Dar ai o singură speranţă,
Când tu iubeşti, să fii iubit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
