sâmbătă, 11 februarie 2012

despre noi

Firavi si infricosati de tot ceea ce simtim si de ce am putea simti, ne ascundem adanc in carapacea noastra, ne indepartam de tot ce ne defineste fiinta, alegand o realitate ce nu ne apartine dar o acceptam pentru ca e mai usor, mai comod, pentru ca apartenenta la un grup ne ofera iluzia linistii si increderii. Intunericul in care ne zbatem zi de zi, este, paradoxal, mult mai usor de acceptat decat lumina pentru care ar trebui sa luptam, poate chiar sa renuntam la tot, la iluzie, la presupusa libertate. Suntem indusi intr-o stare de confuzie pentru a uita cine suntem cu adevarat, pentru a uita si nega propriile puteri, imensa frumusete de care dispunem dar care cu trecerea timpului s-a sudat pe partea inferioara a mastii comunului.
Cat de greu este sa te arati asa cum esti tu in realitate si ce usor esti catalogat "nebun" atunci cand spui ceea ce gandesti cu adevarat. Si toate acestea pentru ca fiinta umana a uitat sa traiasca, a uitat sa iubeasca, a uitat scopul pentru care a venit pe pamant, a uitat ce e curajul.....
Nu grupul ar trebui sa ne defineasca ci fiecare din noi sa fie propria sa definitie.  Cati dintre noi simt ca nu apartin lumii din care fac parte, ca sunt straini in propria lor casa, in propria viata? Cati au curajul de a lasa totul pentru clipa de fericire, unica care inalta si care doboara, clipa care reprezinta raiul si iadul, fericirea si durerea, iubirea si ura???
Ratacitori intr-o societate care nu ne apartine, ne plangem ascunsi nefericirea purtand masca implinirii cu stoicism, mintindu-ne ca e dovada de curaj si pricepere.
Doar renuntand la falsitate si acceptand propria indentitate, devenim reali, devenim omul frumos si minunat, sensul sublim pentru care am fost creati.

Un comentariu: