La umbra unui nuc bătrân,
Să mă aşez în miez de vară,
Să mă gandesc la ce e bun,
Din miaza zilei până-n seară.
Minunea razei ce coboară
La asfinţitu-ndepărtat,
Să o privesc pe timp de seară,
Să o privesc cum a plecat.
Să simt în piele vântul rece,
Să-mi răcorască inima,
Visând ca vara lungă trece,
Zburând prin ani, prin viaţa mea.
Lângă un râu cu apă dulce,
Să odihnesc sufletul meu,
Şi sa privesc cum unda duce,
În depărtare gandul meu.
Iar când înfiorarea frunzei
Izbi-va-se-n inima mea,
De bunul ajutor al muzei,
Să ma servesc în lumea mea.
26.09.1996
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu