Se stinge lumânarea vieţii,
Se simte mirosul de ceară,
Se-afumă hainele, pereţii,
Şi totul începe să dispară.
Prin coridoare fumegânde,
Sunt uşi ce se deschid în cale,
O babă vrea să te încânte,
Să te atragă în a ei jale.
Priveşti cu teamă, fără vorbe,
Cum culoarul se deschide,
Sunt mulţi ce-aşteaptă ca şi tine,
Lumina poate se aprinde.
Găseşti în fugă, trepte scurte,
Pereţii parcă te sufocă,
Frica începe să te muşte,
În urmă laşi adâncă grotă.
Înfrigurat, urmezi chemarea,
Ce te ghidează către soare,
În faţa ta e doar căldură,
În spate, suferinţă mare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu