marți, 2 februarie 2010

Te-am uitat

Am învăţat
Să îţi cunosc privirea nebunească,
Să simt cum ura ta m-apasă,
Puterea-i nemiloasă.

Am înţeles că,
Totul s-a sfârşit,
Nicicând nu te-am iubit,
Mereu m-am amăgit.

Am reuşit,
S-alung tristeţea dureroasă,
Ce sufletu-mi apasă,
Şi ochiu-mi lăcrimează.

A fost
Un vis al disperării,
O clipă a uitării,
O-nchipuire a durerii.

Eram patetici,
Nicicând îndrăgostiţi
Poate puţin vrăjiţi,
De-o forţă-nvăluiţi.

A fost,
Neînsemnată îmbrăţisare,
Banală sărutare,
O simplă întâmplare.

Şi iată, te-am uitat,
Visarea mi-am iertat,
De fapt, nicicând
Noi împreună nu am existat.

2 comentarii:

  1. apreciez oamenii de cuvant, implicit si promptitudinea. intradevar au fost si acestea pe gustul meu, daca mi se permite o evaluare de acest gen. multumesc

    RăspundețiȘtergere
  2. trebuie sa recunosc ca au fost scrise de ceva timp... Clipe vesele iti doresc!

    RăspundețiȘtergere