Sarbatori Fericite

Paste fericit! 

Cu bucurie si liniste sufleteasca, cu dragostea celor apropiati si gandurile bune ale tuturor! 

Credinta, Iubire si Intelegere!

Eternitate

Cand pleoapa zilei se inchide
Incet, fara scapare
Cascade de cristale fine,
Revarsa luminare.

Desertul greu, incet se-ntinde-n
Imensa departare
Iar soarele la vest mai tinde
C-o ultima suflare.

In revarsarea sa albastra
Batranul Nil curge usor,
Invaluit in nimfa casta
O aratare de greu dor.

Misterios isi plange mortii
Din Valea cea sinistra
De-atunci de cand intrara toti
In viata infinita.

Mereu se strang in Valea Mortii
Nalucile ce-s pedepsite,
Fantomele pe care sortii
Le-au ridicat peste morminte.

Isi aminteste de Nitocris,

Frumoasa de vita regeasca
Iubirea lui va fi Nitocris,
Cat apa va sa izvorasca.

O vede ca prin vis pe zana
Invaluita in mireasma,
Si-n urma ei nisipu-ngana,
Un cant menit ca sa traiasca

Suflarea vantului se stinge-n
Cositele ei de-abanos
Piciorul ei, abia atinge,
Pamantul norocos.

Din ochii ei de jad scanteie,
O flacara biruitoare
Un foc aprins, care nu piere
O mangaiere, o dezmierdare.

Un cantec straniu se aude,
E plansul lui a nemurire
Spunand celor ce vor sa stie
Caci Inima sa e pustie.

Ei s-au iubit cu trup si suflet,
Dar soarta nu i-a ajutat,
Iubita sa este un inger,
Iar el un fluviu minunat.

               13 Sept 1996

Credinta

Sărut piciorul crucii sfinte,
Şi simt durerea cum apasă,
Şi las în mâna ei păcatul,
S-alunge şi să-l pedepsească.

Să sfarme norul greu de ură,
Ce ţine mintea ferecată,
Departe de împărăţia
Luminii, prea de mult uitată.

Genunchi de piatră se sfărâmă,
Şi capul lespedea atinge,
Strivindu-se sub greutatea,
Nefericitei conştiinţe.

Sufletul pare că se rupe,
În mii de piese-amestecate,
Podeaua-ncepe să se surpe
Sub grelele păcate.


Doar îngerul încă se zbate,
În plasa ce-au ţesut cu ură,
Se frînge aripa lui cea pură,
Il dor, bucăţi de carne sfâşiată.

Din turla mare a clădirii,
Iată, lumina se revarsă,
Şi cu a ei, sfântă iubire,
Arată drumul către CASĂ.

Plictiseala

Patrunde-n vene si-n simtire,
Linistea-ncet doboara,
Iar viata mea acum apare
Cu mult mai rea, mult mai amara.
Taria sufletului scade,
Inima-nbolnaveste,
Saracul creier nici nu mai gandeste,
E suferind si nu se mai sfieste,
Amarnica durere ma loveste.
Lacrima-mi curge, nu se mai opreste,
Atata pliciseala, ma innebuneste.

Distrugem Pamantul

Am vizionat filmul Home si sincer am fost marcata. Cred ca fiecare din noi ar trebui sa il vada pentru a intelege ca trebuie sa ne schimbam la 360 de grade pentru ca de a noastra casa, Pamantul,  sa se poata bucura si copii nostrii! Din pacate nu pot spune vizionare placuta :(.
Filmul se afla la adresa de mai jos:

http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU

Multumesc Cristiana!

Multumesc Cristiana!

Multumesc pentru premiu draga mea, de fapt cred ca pot spune MULTUMIM!

Draga mea tu esti o persoana minunata, tu esti foarte, foarte importanta pentru noi si iti multumim din suflet ca ne esti alaturi, ca ne iubesti asa cum suntem, ca ne arati, ca ne inveti, ca ne trezesti, ca lupti atat de mult ca noi sa fim buni si iubitori, sa fim constienti de ceea ce suntem cu adevarat!

Te iubim si iti multumim ca faci parte din vietile noastre!

Te pup si te imbratisez!

Te-am uitat

Am învăţat
Să îţi cunosc privirea nebunească,
Să simt cum ura ta m-apasă,
Puterea-i nemiloasă.

Am înţeles că,
Totul s-a sfârşit,
Nicicând nu te-am iubit,
Mereu m-am amăgit.

Am reuşit,
S-alung tristeţea dureroasă,
Ce sufletu-mi apasă,
Şi ochiu-mi lăcrimează.

A fost
Un vis al disperării,
O clipă a uitării,
O-nchipuire a durerii.

Eram patetici,
Nicicând îndrăgostiţi
Poate puţin vrăjiţi,
De-o forţă-nvăluiţi.

A fost,
Neînsemnată îmbrăţisare,
Banală sărutare,
O simplă întâmplare.

Şi iată, te-am uitat,
Visarea mi-am iertat,
De fapt, nicicând
Noi împreună nu am existat.